Istorie medievală

 Colecţiile de istorie medievală şi premodernă reflectă istoria Transilvaniei în secolele IX-XVIII, cuprinzând un număr de aproape 30.000 de piese, ilustrează caracteristicile istorice şi culturale definitorii pentru apartenenţa europeană a acestei provincii: diversitatea culturală şi pluralismul confesional. Numeroase sunt produsele de cultură materială care provin din cercetările realizate de arheologii clujeni la Cluj (Cluj-Mănăştur), Dăbâca, Moldoveneşti, Şirioara, Zalău-Ortelec şi în numeroase alte locuri. Bine reprezentate sunt, de asemenea, colecţiile de obiecte ale breslelor, atestate în Transilvania din secolul al XIV-lea. Colecţia de armament medieval şi premodern ilustrează evoluţia armelor de apărare şi de atac utilizate în această regiune: scuturi, coifuri, cămăşi de zale, piese de armură, săgeţi, suliţe, săbii, halebarde, buzdugane etc., dar şi pe aceea a armelor de foc ale epocii. O serie de obiecte sunt legate de personalităţile istorice ale epocii: principii Transilvaniei Ştefan Bocskai, Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczi I şi Gheorghe Rakoczi al II-lea, Emerich Tokoli, dar şi voievozii Vasile Lupu, Nicolae Mavrocordat sau hatmanul polonez Jan Potocki.

Colecţia de artă medievală şi premodernă cuprinde piese romanice şi gotice, un mare număr de obiecte care ilustrează Renaşterea transilvăneană şi barocul, dar şi o valoroasă colecţie de piese aparţinând cultelor ortodox şi greco-catolic. Dintre acestea pot fi amintite uşa bisericii unitariene din Sânvăsii-Mureş, decorată cu elemente sculpturale datând de la începuturile Renaşterii (1520-1530), sau amvonul prismatic din sudul Transilvaniei, datând din anul 1678. Din colecţia de mobilier renascentist pot fi amintite mesele şi scaunele sculptate, purtând blazoanele unor familii nobiliare transilvănene. Muzeul deţine, de asemenea, o colecţie de gravuri, incluzând reprezentări rare ale unor localităţi şi personalităţi istorice, o colecţie de hărţi (în special ale Transilvaniei) din secolele XVI-XVIII şi un fond de documente semnificative pentru istoria provinciei.

Lapidarul medieval al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, cel mai mare din România, conţine piese sculpturale din secolele XIII-XVIII, provenind din donaţii, din dezmembrarea unor monumente transilvănene, din săpături arheologice sistematice sau de salvare. Primele preocupări privind păstrarea pieselor sculpturale ale monumentelor dezmembrate se leagă de numele lui Lajos Pákei, arhitectul-şef al oraşului la sfârşitul secolului al XIX-lea, la îndemnul căruia au fost adunate numeroase ancadramente renascentiste din secolele XVI-XVII. La începutul secolului al XX-lea, colecţia a fost instalată în subsolul aripii de nord a clădirii Universităţii clujene din str. M. Kogălniceanu, fiind accesibilă doar cercetătorilor. Lapidarul a fost instalat în spaţiul actual din casa Petrichevich-Horváth în cursul anului 1932, reamenajarea sa, în cursul anului 1945, desfăşurându-se sub supravegherea istoricului de artă Géza Entz.