Deşi dacii sunt străvechi autohtoni ai meleagurilor noastre, termenul de „epocă dacică” sau „civilizaţie dacică” este curent utilizat abia pentru perioada cuprinsă aproxi-mativ între 300 î. Chr. şi 106 d. Chr. Este vorba deci despre un termen ce desemnează cultura materială şi spirituală a celei de-a doua vârste a fierului (Latène) brutal întreruptă de conflictele armate cu Imperiul Roman.
Agricultori prin excelenţă, deci sedentari, dacii practicau, de asemenea, diverse meşteşuguri. Dintre acestea, un rol cu totul deosebit îl ocupă metalurgia fierului, a cărei amploare ia proporţii mereu sporite mai ales din ultimele decenii ale secolului II î. Chr.
Cercetătorii clujeni, fie de la Universitate, Institutul de Arheologie sau Muzeu, au avut şansa de a investiga zona cea mai bogată şi reprezentativă pentru civilizaţia dacică, cuprinzând cetăţi şi aşezări civile din Munţii Orăştiei. De aici provin piesele de fier, de argint sau bronz, din piatră sau ceramică, elocvente mărturii ale înaltului nivel de civilizaţie atins de locuitorii Daciei preromane, mai cu seamă în preajma capitalei.
Marii beneficiari ai îndelungatelor şi sistematicelor cercetări din zona Sarmizegetusei Regia sunt muzeele din Cluj şi Deva în patrimoniul cărora se află majori-tatea vestigiilor descoperite. În acelaşi timp beneficiază de munca arheologilor – cercetă-tori şi publicul ce vizitează ruinele rămase şi dumneavoastră, stimaţi vizitatori ai muzeului nostru. Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei are, cu siguranţă, cea mai bogată colecţie de materiale dacice provenind din cetăţile şi aşezările din Munţii Orăştiei, lor adăugându-li-se şi altele, dezvelite tot prin strădaniile arheologilor clujeni pe alte şantiere din interiorul arcului carpatic. Între acestea sunt de amintit Moreşti, Sf. Gheorghe-Bedehaza, Mereşti, Pecica (Ziridava), Porolissum, Căpâlna, Şura Mică ş.a.
Piesele expuse ilustrează existenţa celor mai variate unelte şi arme din fier a unor artefacte din alte materiale produse în Dacia preromană dar, în acelaşi timp, şi numeroa-se piese de import provenind din spaţiul învecinat sau mai îndepărtat cu care Dacia preromană a întreţinut fructuoase relaţii comerciale.
Materialele prezentate şi felul în care sunt ele etalate constituie elocvente mărturii ale nivelului atins de civilizaţia dacică precum şi a modului armonios în care ea se înscrie între marile civilizaţii contemporane din Europa.