ISTER

Templul dedicat zeului Mithras din Jajce, Bosnia şi Herţegovina

Printre sutele de monumente romane de pe traseul proiectului ISTER se numără şi spectaculosul templu dedicat zeului Mithras din oraşul Jajce (Bosnia şi Herţegovina). Cultul zeului Mithras a fost poate cel mai răspândit la scara imperiului roman, iar templele ce îi sunt dedicate apar întotdeauna ca nişte peşteri subterane, unde se află un relief al zeului ucigând un taur, aşa numita tauroctonie. Templul din Jajce a fost descoperit accidental în anul 1931, fiind declarat ulterior monument naţional al Bosniei şi Herţegovinei. Monumentul este protejat astăzi de o clădire din oţel şi grinzi, cu pereţi de sticlă, însă face parte din circuitul turistic al Muzeului Etnografic din Jajce, astfel că poate fi vizitat.

Cercetări arheologice în Ljubljana

Partenerii noştri sloveni din cadrul proiectului ISTER au făcut recent o descoperire interesantă: cu ocazia unor lucrări de reamenajare în centrul Ljubljanei (Hribarjevo nabrežje) au fost descoperite ruinele portului riveran al anticului oraş Emona, construit pe malul stâng al râului Ljubljanica in secolul I e.n. Peste malul bine pavat a fost construită o platformă de lemn de-a lungul râului, suspendată pe piloni, ceea ce permitea transportarea mărfurilor la capătul unei importante rute comerciale între Emona (Ljubljana) şi Nauportus (Vrhnika), punctul de unde începea calea navigabilă spre est pe ruta dintre Italia şi Dunărea de Mijloc.

Sursa: Neodkrita arheologija Ljubljane, J. Horvat Nauportus – Vrhnika

Catalogul rutelor şi aşezărilor romane de-a lungul regiunii Dunării

Principalul rezultat al proiectului ISTER constă în crearea unui cadru transnațional de cooperare pe termen lung a actorilor din regiunea dunăreană pe mai multe niveluri, ca o condiție prealabilă pentru promovarea utilizării durabile a patrimoniului roman, în special a rețelei de rute și așezări romane.

În curând vom publica Catalogul Traseelor ​​și Așezărilor Romane, care a fost creat ca urmarea muncii a 16 parteneri din 8 țări implicate în proiect.

Catalogul consemnează principalele drumuri romane (viae publicae) care conectau Imperiul Roman și duceau de la Roma până în regiunea Dunării. De-a lungul drumurilor s-au format așezări, care au înflorit odată cu această rețea. În catalog se regăsesc descrieri şi fotografii ale locațiilor exacte ale fostelor avanposturi înfloritoare ale Imperiului Roman, ce se află astăzi în următoarele țări: Germania, Austria, Ungaria, Slovenia, România, Bulgaria, Serbia, și Bosnia și Herțegovina.

Dacă nu v-aţi abonat încă la newsletter, nu e prea târziu!

A apărut noul e-newsletter al proiectului ISTER, pe care îl puteţi consulta mai jos. Ne lăudăm cu prima publicaţie ştiinţifică a proiectului, ceremonia de decernare a premiilor ISTER Best Practices Awards şi alte activităţi faine.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Subscribe-2.jpg

ISTER e-newsletter!  

A apărut cel de-al treilea e-newsletter ISTER, numai bun de urmărit 

şi de răsfoit. 

Aplicați pentru premiile ISTER International Best Practices Awards cu un proiect sau o inițiativă inovatoare legată de moștenirea romană!

ISTER IBP Awards este o competiţie organizată în cadrul proiectului ISTER. Premiile vor fi acordate celor mai bune practici la nivelul regiunii Dunării, care pot fi inspiraţionale pentru alte teritorii / orașe, în trei categorii tematice:

  1. Protecţia şi conservarea patrimoniului roman
  2. Promovarea şi valorificarea patrimoniului roman
  3. Utilizarea şi dezvoltarea durabilă a patrimoniului roman

Dacă ați dezvoltat un proiect sau inițiativă inovatoare pentru protecția, conservarea, gestionarea, valorificarea sau utilizarea durabilă a patrimoniului cultural legat de moștenirea romană, aplicați până la 30 noiembrie 2021!

Ceremonia de premiere ISTER IBP Awards va avea loc în ianuarie 2022 în cadrul celui de-al doilea atelier transnațional de valorificare şi capitalizare (CBW) din Stuttgart, Germania. Câștigătorii celor trei categorii vor fi invitați la ceremonia de premiere și vor fi considerați ca potențiali parteneri în următoarea ediție a proiectului ISTER.

Pentru aplicare, mai multe informații despre criteriile de eligibilitate și atribuire, cererea online și datele importante, vizitați pagina web a Premiilor ISTER IBP.

Save the date!

Echipa ISTER vă invită să participaţi, în cadrul#EURegionsWeek, la workshopul intitulat “Cultural Heritage, Cohesion Policies and Wellbeing: a Virtuous Circle”. În data de 13 Octombrie, orele 11.30-13.00, experţi din cadrul HERIWELL Consortium and ESPON EGTC (https://www.espon.eu/HERIWELL) , URBASOFIA (https://urbasofia.eu/en/home/) , şi Cultural Heritage in Action (http://www.culturalheritageinaction.eu/culture/project)

Acesta va reuni experți în patrimoniu, instituții publice și părțile interesate ale societății civile într-un dialog multidisciplinar, care va cuprinde:

  • Provocarea de a alinia politicile pe teritoriile patrimoniului cultural european, pentru a contribui la dezvoltarea teritorială și a încuraja bunăstarea societății.
  • Exemple concrete și studii de caz cu privire la modul în care patrimoniul cultural poate acționa ca un catalizator pentru bunăstarea societății, competitivitatea teritorială și creșterea durabilă.
  • Contribuția fondurilor UE pentru a debloca potențialul patrimoniului cultural pentru bunăstarea  şi dezvoltarea teritorială.

Structura workshopului:

Pentru inscriere trebuie urmat linkul de mai jos, unde este necesara crearea unui cont (dureaza doar câteva minute).

Ne vedem pe 13 Octombrie! 😊

https://eu.app.swapcard.com/event/eu-regions-week

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este x.jpg

Lusonium

În cadrul proiectului ISTER ne-am propus să valorificăm nu doar drumurile romane, ci cât mai multe urme ale patrimoniului cultural roman din provinciile dunărene. Astfel, partenerii noştri maghiari de la Danube Development Transnational Group (https://www.ddtg.eu/) ne vorbesc despre Lusonium, unul dintre punctele de frontieră ale Imperiului Roman din provincia Pannonia, care se află în Dunakömlőd, aproape de oraşul maghiar Paks. Cetatea era situată deasupra fostei albii a Dunării şi este unul dintre elementele sistemului de apărare roman de-a lungul Dunării, ce constă din fortificații și turnuri de observaţie. Situl a fost bine cunoscut încă din secolul al XIX-lea, iar cercetări arheologice sistematice au fost efectuate în zonă şi în ultimele decenii. Pe baza rezultatelor acestor cercetări, s-a putut observa că cea mai timpurie fază de lemn a fost construită la mijlocul secolului I d.Hr., în timpul împăratului Claudius (41-54) și a fost folosită și în secolul al II-lea. În timpul cercetării, au fost găsite elementele fortificației cetății, sistemul de metereze nordice, şanţurile de apărare, cele două turnuri de poartă sudice, iar zidurile fortificaţiei, late de 1,3 metri, au fost de asemenea identificate în mai multe locuri. În epoca romană târzie, cetatea a fost abandonată, iar la începutul secolelor IV-V, a fost construit un mic castru la câțiva metri nord de turnul porţii de sud, care a fost folosit după abandonarea provinciei, la începutul epocii migrațiilor.

Sură imagine: https://varosimuzeum.hu/lussonium/

Promovarea patrimoniului roman

Iată o metodă de promovare a patrimoniului roman care îi încurajează pe vizitatori nu doar sa privească monumentele, si şi să le surprindă în cele mai frumoase momente ale lor.  Pentru a marca cea de-a 25-a aniversare, German Limes Road Association (ISTER AP) a invitat anul trecut toți fanii Limes să ia parte la un concurs de ședințe foto numit „You are World Heritage”. Publicul putea „surprinde momente incitante şi priveliști neobișnuite pe drumul de limes, pe pista de biciclişti și pe traseul de drumeție organizate pe limesul german și să-și arate propria perspectivă asupra monumentelor și reconstrucțiilor de ziduri, palisade, turnuri de veghe și multe altele”. Potrivit juriului, participanții la concurs au făcut și au trimis mai multe fotografii decât era de așteptat, astfel încât premiile au trebuit să fie acordate pentru patru grupuri de participanți din Baden-Wuerttemberg, Bavaria, Rheinland-Palantinate și Hessen. Aruncaţi o privire la fotografiile câștigătorilor:


Fotografia 1. Câştigătorul din Baden-Wuerttemberg: Annika Wegner “Exposed to the elements: The Sun and the ice”
Sursa: The German Limes Road Association
Fotografia 2. Câştigătorul in Bavaria: Thomas Eirich “The Roman fort Biriciana in Weissenburg, northern gate”
Sursa: The German Limes Road Association
Fotografia 3. Câştigătorul din Rhein-Palatinate: Conrad Lunar “Street art for a Roman bridge in Neuwied”
Sursa: The German Limes Road Association
Fotografia 4. Câştigătorul din Hessen: Claudia Hellriegel “The route from Neuberg-Ravolzhausen to Staden.
The power of imagination”
Sursa: The German Limes Road Association

Salla

Partenerii noştri ISTER continuă să ne împărtăşească curiozităţi de pe teritoriul lor. Vorbim astăzi despre Salla, un oraş roman aflat astăzi în Ungaria, la intersecția Drumului Chihlimbarului cu râul Zala și a cărui istorie începe încă din epoca preromană. Salla a fost conectat la rețeaua rutieră din fosta provincie Pannonia prin două drumuri importante: Drumul Chihlimbarului și drumul care traversează valea râului Zala. În epoca romană, zona a devenit rapid o locație importantă și, prin urmare, a devenit o așezare, la început cu funcție de centru militar. Acest lucru a precipitat dezvoltarea orașului, așa cum o arată și numeroasele clădiri de piatră ce apar acum. În 124, împăratul Hadrian a acordat orașului statutul de municipium, denumirea sa fiind acum Municipium Aelium Salla; de acum înainte, așezarea va fi în continuă schimbare, fiind remodelată și extinsă de mai multe ori. Arheologic, așezarea a început să fie cercetată doar în secolul XX, descoperirile putând fi vizitate astăzi în cadrul Muzeului Göcsej din Zalaegerszeg; printre cele mai remarcabile se numără ruinele zidurilor unei clădiri publice (villa publica) construită în secolul al IV-lea, cu încălzire prin pardoseală, picturi murale și o baie. Au fost găsite, de asemenea, și câteva fragmente de stucatură din decorul exterior al clădirii. Salla a fost părăsită de romani cândva către finalul secolului al IV-lea și tot ce era transportabil a fost luat cu ei. Cei mai mulți s-au reîntors în Italia, iar cei care au rămas aici au fugit probabil la cea mai apropiată așezare fortificată, cetatea Keszthely-Fenékpuszta, lăsând astfel zona pradă popoarelor migratoare.

Cetatea ”Sexaginta Prista”

Vă ținem la curent, în continuare, cu vești despre proiectul ISTER și vă povestim astăzi despre „Portul celor 60 de nave”.

Cetatea ”Sexaginta Prista” este situată în partea de nord-vest a orașului modern Ruse (Bulgaria), pe o colină de pe malul Dunării. Ruinele ce se mai pot vedea astăzi, datate undeva între sec. II-III, aparțin unor clădiri civile, un posibil castru și un edificiu de cult.

În mod tradițional, numele cetății se traduce prin „Portul celor 60 de nave”. Potrivit uneia dintre teoriile arheologilor, cetatea și-a luat numele după finalizarea cu succes a războaielor dacice ale împăratului Domițian (85-89), când o legiune romană, formată din aproximativ 6.000 de oameni, a fost transferată peste Dunăre, la gura râului Rusenski Lom. Exact 60 de nave Pristis erau necesare pentru această operațiune, iar în cinstea victoriei asupra dacilor, cetatea a primit noul său nume. Astăzi, cetatea Sexaginta Prista apare ca un muzeu în aer liber, care păstrează și expune la aproximativ 50 de metri de zidul și turnul cetății de nord-vest șase clădiri, templul lui Apollo și clădirea comandamentului, principia.

Muzeul are, de asemenea, o sală de expoziții interioară, care expune modele 3D ale siturilor arheologice de-a lungul limesului roman al Dunării și replici ale celor mai reprezentative descoperiri găsite în ele.

Apulum

Drumurile ISTER se opresc de această dată la Apulum, capitala provinciei Dacia, garnizoana legiunii a XIII-a Gemina, important nod militar și rutier. Complexul care este de fapt Apulum, compus din castrul de legiune și două orașe, un municipium Aurelium, care va deveni mai tarziu colonia Aurelia și un municipium Septimium, se afla pe drumul imperial Drobeta – Porolissum, mai exact pe tronsonul Tibiscum – Ulpia Traiana Sarmizegetusa – Apulum, așa cum apare el pe Tabula Peutingeriana. Aflat practic la jumătatea arterei principale de circulație a provinciei, la Apulum s-au facut numeroase descoperiri importante, printre care se numără și palatul guvernatorului Daciei, numit în latină praetorium consularis.  Săpăturile la acest edificiu au început încă din secolul XIX, motiv pentru care multe informații sunt astăzi pierdute, însă au fost totuși posibile o serie de concluzii, cum ar fi faptul ca acest edificiu se compunea dintr-o parte privată, destinată locuinței personale a guvernatorului și o parte oficială, în care se regăseau birouri și locuri de cult, precum și faptul că se întindea pe o suprafață ce depășea 1,5ha. În apropiere era cantonată și garda guvernatorului, infanteriști denumiți pedites singulares, care, de altfel, participă la construirea palatului. Sediul guvernatorului este de obicei amplasat pe cursul unor râuri importante, în Dacia fiind pe Mureș, la marginea Carpaților Occidentali, dominând zona de câmpie ce făcea trecerea de la și către castrul legiunii a XIII, asigurându-i astfel guvernatorului nu doar control, ci și protecție sporită. În apropiere de ”palat”, între acesta și castrul legionar, la baza platoului pe care este amplasată fortificația, a fost identificat și drumul imperial, iar o ramificație a acestuia trecea prin porta praetoria.

Fig. 1. Reconstituire 3D a praetorium consularis apud Rusu-Bolindeț et al. 2011, 33.
Fig. 2. Cercetări arheologice la praetorium consularis apud Rusu-Bolindeț et al. 2011, 15.

Partenerii noștri bulgari din cadrul proiectului ISTER ne fac cunoscută istoria orașului Durostorum, ale cărui ruine pot fi văzute astăzi în centrul orașului Silistra. Menționat prima dată atunci când Traian ordonă în 106 mutarea Legiunii a XI Claudia din Pannonia aici, istoria orașului se întinde pe aproximativ 1700 de ani.
Durostorum a devenit un oraș autonom, cu titlul de municipium, în 169, sub împăratul Marcus Aurelius, pe parcursul secolului al II-lea atingând apogeul ca centru administrativ și economic, precum și ca importantă stație vamală și se remarcă prin importante activități edilitare ce au lăsat în urmă clădiri publice grandioase, temple, basilici, băi, case private, statui de marmură și basoreliefuri. În 238, orașul a fost atacat de carpi, care jefuiesc și iau locuitorii în sclavie.

La sfârșitul secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea a fost construit un castel care, împreună cu tabăra legionară existentă, a constituit o a doua centură defensivă. Este probabil că la mijlocul secolului al V-lea, în timpul invaziilor hunilor, cetatea a fost distrusă încă o dată și la începutul secolului al VI-lea a fost construită una nouă cu zidurile suprapunându-se peste cele vechi. În jurul anului 590 slavii s-au stabilit în zonă și au dat un nou nume orașului – Drastar – care devine unul dintre centrele de conducere ale creștinismului. O catedrală episcopală a fost ridicată în urmă cu aproximativ 380 de ani, iar după convertirea oficială a bulgarilor, orașul a devenit un centru episcopal. Cetatea a fost folosită până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost distrusă în timpul războiului ruso-turc.
Sursă imagine: https://www.livius.org/articles/place/durostorum-silistra/