ISTER

Iată o metodă de promovare a patrimoniului roman care îi încurajează pe vizitatori nu doar sa privească monumentele, si şi să le surprindă în cele mai frumoase momente ale lor.  Pentru a marca cea de-a 25-a aniversare, German Limes Road Association (ISTER AP) a invitat anul trecut toți fanii Limes să ia parte la un concurs de ședințe foto numit „You are World Heritage”. Publicul putea „surprinde momente incitante şi priveliști neobișnuite pe drumul de limes, pe pista de biciclişti și pe traseul de drumeție organizate pe limesul german și să-și arate propria perspectivă asupra monumentelor și reconstrucțiilor de ziduri, palisade, turnuri de veghe și multe altele”. Potrivit juriului, participanții la concurs au făcut și au trimis mai multe fotografii decât era de așteptat, astfel încât premiile au trebuit să fie acordate pentru patru grupuri de participanți din Baden-Wuerttemberg, Bavaria, Rheinland-Palantinate și Hessen. Aruncaţi o privire la fotografiile câștigătorilor:


Fotografia 1. Câştigătorul din Baden-Wuerttemberg: Annika Wegner “Exposed to the elements: The Sun and the ice”
Sursa: The German Limes Road Association
Fotografia 2. Câştigătorul in Bavaria: Thomas Eirich “The Roman fort Biriciana in Weissenburg, northern gate”
Sursa: The German Limes Road Association
Fotografia 3. Câştigătorul din Rhein-Palatinate: Conrad Lunar “Street art for a Roman bridge in Neuwied”
Sursa: The German Limes Road Association
Fotografia 4. Câştigătorul din Hessen: Claudia Hellriegel “The route from Neuberg-Ravolzhausen to Staden.
The power of imagination”
Sursa: The German Limes Road Association

Salla

Partenerii noştri ISTER continuă să ne împărtăşească curiozităţi de pe teritoriul lor. Vorbim astăzi despre Salla, un oraş roman aflat astăzi în Ungaria, la intersecția Drumului Chihlimbarului cu râul Zala și a cărui istorie începe încă din epoca preromană. Salla a fost conectat la rețeaua rutieră din fosta provincie Pannonia prin două drumuri importante: Drumul Chihlimbarului și drumul care traversează valea râului Zala. În epoca romană, zona a devenit rapid o locație importantă și, prin urmare, a devenit o așezare, la început cu funcție de centru militar. Acest lucru a precipitat dezvoltarea orașului, așa cum o arată și numeroasele clădiri de piatră ce apar acum. În 124, împăratul Hadrian a acordat orașului statutul de municipium, denumirea sa fiind acum Municipium Aelium Salla; de acum înainte, așezarea va fi în continuă schimbare, fiind remodelată și extinsă de mai multe ori. Arheologic, așezarea a început să fie cercetată doar în secolul XX, descoperirile putând fi vizitate astăzi în cadrul Muzeului Göcsej din Zalaegerszeg; printre cele mai remarcabile se numără ruinele zidurilor unei clădiri publice (villa publica) construită în secolul al IV-lea, cu încălzire prin pardoseală, picturi murale și o baie. Au fost găsite, de asemenea, și câteva fragmente de stucatură din decorul exterior al clădirii. Salla a fost părăsită de romani cândva către finalul secolului al IV-lea și tot ce era transportabil a fost luat cu ei. Cei mai mulți s-au reîntors în Italia, iar cei care au rămas aici au fugit probabil la cea mai apropiată așezare fortificată, cetatea Keszthely-Fenékpuszta, lăsând astfel zona pradă popoarelor migratoare.

Cetatea ”Sexaginta Prista”

Vă ținem la curent, în continuare, cu vești despre proiectul ISTER și vă povestim astăzi despre „Portul celor 60 de nave”.

Cetatea ”Sexaginta Prista” este situată în partea de nord-vest a orașului modern Ruse (Bulgaria), pe o colină de pe malul Dunării. Ruinele ce se mai pot vedea astăzi, datate undeva între sec. II-III, aparțin unor clădiri civile, un posibil castru și un edificiu de cult.

În mod tradițional, numele cetății se traduce prin „Portul celor 60 de nave”. Potrivit uneia dintre teoriile arheologilor, cetatea și-a luat numele după finalizarea cu succes a războaielor dacice ale împăratului Domițian (85-89), când o legiune romană, formată din aproximativ 6.000 de oameni, a fost transferată peste Dunăre, la gura râului Rusenski Lom. Exact 60 de nave Pristis erau necesare pentru această operațiune, iar în cinstea victoriei asupra dacilor, cetatea a primit noul său nume. Astăzi, cetatea Sexaginta Prista apare ca un muzeu în aer liber, care păstrează și expune la aproximativ 50 de metri de zidul și turnul cetății de nord-vest șase clădiri, templul lui Apollo și clădirea comandamentului, principia.

Muzeul are, de asemenea, o sală de expoziții interioară, care expune modele 3D ale siturilor arheologice de-a lungul limesului roman al Dunării și replici ale celor mai reprezentative descoperiri găsite în ele.

Apulum

Drumurile ISTER se opresc de această dată la Apulum, capitala provinciei Dacia, garnizoana legiunii a XIII-a Gemina, important nod militar și rutier. Complexul care este de fapt Apulum, compus din castrul de legiune și două orașe, un municipium Aurelium, care va deveni mai tarziu colonia Aurelia și un municipium Septimium, se afla pe drumul imperial Drobeta – Porolissum, mai exact pe tronsonul Tibiscum – Ulpia Traiana Sarmizegetusa – Apulum, așa cum apare el pe Tabula Peutingeriana. Aflat practic la jumătatea arterei principale de circulație a provinciei, la Apulum s-au facut numeroase descoperiri importante, printre care se numără și palatul guvernatorului Daciei, numit în latină praetorium consularis.  Săpăturile la acest edificiu au început încă din secolul XIX, motiv pentru care multe informații sunt astăzi pierdute, însă au fost totuși posibile o serie de concluzii, cum ar fi faptul ca acest edificiu se compunea dintr-o parte privată, destinată locuinței personale a guvernatorului și o parte oficială, în care se regăseau birouri și locuri de cult, precum și faptul că se întindea pe o suprafață ce depășea 1,5ha. În apropiere era cantonată și garda guvernatorului, infanteriști denumiți pedites singulares, care, de altfel, participă la construirea palatului. Sediul guvernatorului este de obicei amplasat pe cursul unor râuri importante, în Dacia fiind pe Mureș, la marginea Carpaților Occidentali, dominând zona de câmpie ce făcea trecerea de la și către castrul legiunii a XIII, asigurându-i astfel guvernatorului nu doar control, ci și protecție sporită. În apropiere de ”palat”, între acesta și castrul legionar, la baza platoului pe care este amplasată fortificația, a fost identificat și drumul imperial, iar o ramificație a acestuia trecea prin porta praetoria.

Fig. 1. Reconstituire 3D a praetorium consularis apud Rusu-Bolindeț et al. 2011, 33.
Fig. 2. Cercetări arheologice la praetorium consularis apud Rusu-Bolindeț et al. 2011, 15.

Partenerii noștri bulgari din cadrul proiectului ISTER ne fac cunoscută istoria orașului Durostorum, ale cărui ruine pot fi văzute astăzi în centrul orașului Silistra. Menționat prima dată atunci când Traian ordonă în 106 mutarea Legiunii a XI Claudia din Pannonia aici, istoria orașului se întinde pe aproximativ 1700 de ani.
Durostorum a devenit un oraș autonom, cu titlul de municipium, în 169, sub împăratul Marcus Aurelius, pe parcursul secolului al II-lea atingând apogeul ca centru administrativ și economic, precum și ca importantă stație vamală și se remarcă prin importante activități edilitare ce au lăsat în urmă clădiri publice grandioase, temple, basilici, băi, case private, statui de marmură și basoreliefuri. În 238, orașul a fost atacat de carpi, care jefuiesc și iau locuitorii în sclavie.

La sfârșitul secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea a fost construit un castel care, împreună cu tabăra legionară existentă, a constituit o a doua centură defensivă. Este probabil că la mijlocul secolului al V-lea, în timpul invaziilor hunilor, cetatea a fost distrusă încă o dată și la începutul secolului al VI-lea a fost construită una nouă cu zidurile suprapunându-se peste cele vechi. În jurul anului 590 slavii s-au stabilit în zonă și au dat un nou nume orașului – Drastar – care devine unul dintre centrele de conducere ale creștinismului. O catedrală episcopală a fost ridicată în urmă cu aproximativ 380 de ani, iar după convertirea oficială a bulgarilor, orașul a devenit un centru episcopal. Cetatea a fost folosită până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost distrusă în timpul războiului ruso-turc.
Sursă imagine: https://www.livius.org/articles/place/durostorum-silistra/