COLECȚIA DE PREISTORIE
Preistoria reprezintă cea mai lungă perioadă din istoria omenirii şi din punct de vedere cronologic se împarte în paleolitic sau perioada pietrei cioplite, neolitic sau perioada pietrei șlefuite, eneolitic sau epoca cuprului, epoca bronzului şi cea a fierului.
Începuturile epocii paleolitice sunt ilustrate de unelte de piatră cioplită (toporașe, vârfuri de lance, răzuitoare etc.) descoperite în peșterile de la Ohaba-Ponor (jud. Hunedoara) sau Cioclovina (jud. Hunedoara), dar şi de numeroase fragmente osteologice aparținând unor animale vânate de om.
Din neolitic şi eneolitic provin artefactele (topoare neperforate sau perforate din piatră șlefuită, lamele şi cuțite din silex şi obsidian, ceramică bogat decorată prin incizie sau prin pictare etc.) descoperite la Gura Baciului (jud. Cluj), Turdaș (jud. Hunedoara), Tărtăria (jud. Alba), Iclod (jud. Cluj), Decea Mureșului (jud. Alba) sau Ariușd (jud. Covasna). O bogată colecție de podoabe, de statuete antropomorfe şi zoomorfe ori de amulete lucrate din lut, os, dinţi de animale şi scoici aruncă o lumină asupra vieţii spirituale a omului epocii. O parte semnificativă a pieselor perioadei neolitice provin din donația arheologului Torma Zsófia (1832-1899).
Artefactele epocii bronzului se remarcă printr-o ornamentica bogată și complexă, cum ar fi vasele de lut ale stilului ceramic Wietenberg, (Noşlac şi Obreja, jud. Alba; Dumbrăvița, jud. Bistrița-Năsăud) sau depozitele de bronzuri de la Uriu (jud. Bistriţa-Năsăud) şi Uioara de Sus (jud. Alba), acesta din urmă fiind cel mai mare astfel de depozit din Europa.
Piese de podoabă unicate, cum ar fi mărgelele de sticlă și chihlimbar descoperite în peștera de la Cioclovina (jud. Hunedoara) sau bijuterii și accesorii de aur, cum ar fi inele de buclă de la Sărmășag (jud. Sălaj), îmbogățesc colecția.
Tot acestei colecții îi aparțin și obiectele ale primei și celei de a doua epoci a fierului. Prima epocă a fierului se remarcă prin depozitele de bronzuri de la Hida (jud. Sălaj), superbele coliere de la Coldău (jud. Cluj) ori ceramica așezării de la Teleac (jud. Alba). Pentru următoarea etapă trebuie menționate piesele de inventar ale cimitirului de incinerație de la Apahida (jud. Cluj), porcul mistreț de la Luncani (jud. Mureș), sabia cu teacă de la Dezmir (jud. Cluj) sau coiful de la Silivaș (jud. Alba).
COLECȚIA EGIPTEANĂ
Muzeul deține o colecție de artefacte antice egiptene care se bucură de un interes deosebit în rândul vizitatorilor, în special datorită piesei centrale a colecției, o mumie umană în sicriu de lemn pictat. Aceasta a fost descoperită la Gamhud, în Egiptul de Mijloc, împreună cu alte aproximativ 70 de mumii în sicrie de lemn, în timpul unei misiuni arheologice finanțate de omul de afaceri maghiar Back Fülöp, care a donat piesa Muzeului Ardelean.
Printre obiectele de patrimoniu din această colecție se numără și câteva mumii animale, dar și fragmente de corp uman mumificate, statuete ushebti – simbol al defunctului în lumea de dincolo –, precum și statuete reprezentând divinități, cum ar fi Isis, Osiris, Harpocrates etc. Colecția cuprinde și un număr de amulete de faianță glazurată și diverse obiecte de uz cotidian – un vas kohl pentru farduri, un unguentarium, dar și mărgele de diverse forme și mărimi.
COLECȚIA DACICĂ
Patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei include o colecţie vastă de artefacte reprezentative pentru civilizaţia dacică. Piesele provin, cu precădere, din aşezările şi fortificaţiile descoperite şi cercetate de arheologii clujeni de-a lungul câtorva decenii în diverse părţi ale spaţiului intracarpatic.
Între ele amintim siturile de la Pecica (jud. Arad), Sfântu Gheorghe – Bedehazá, Covasna (jud. Covasna), Mereşti (jud. Harghita), Măgura Moigradului (jud. Sălaj), Slimnic, Şura Mică (jud. Sibiu), Lupu (jud. Alba), Aghireșu, Someșul Rece (jud. Cluj).
Partea cea mai importantă a colecţiei este compusă din artefactele descoperite în zona centrală a regatului dacic înființat de Burebista în secolul I a. Chr., reprezentată de cetăţile din Munţii Orăştiei.
Colecţia cuprinde mii de vase şi fragmente ceramice, piese din fier, podoabe şi monede din aur, argint şi bronz, recipiente din sticlă, elemente arhitecturale din piatră.
Între piesele cu o valoare istorico-arheologică aparte aflate în această colecţie menţionăm fibulele, brăţările şi colanele din argint din multiple tezaure, bustul de bronz de la Luncani – Piatra Roşie, medalionul din lut ars, trusa de bijutier, ţintele din fier ornamentate şi calotele de calcar de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia, piesele de bronz de la Costeşti – Cetăţuie, vasele de provizii de mari dimensiuni aflate în fortificaţia de la Blidaru.
COLECȚIA ROMANĂ ȘI EPOCA MIGRAȚIILOR
Organizarea provinciei Dacia în urma a două campanii militare a determinat prezența masivă a trupelor cantonate în castre, răspândite atât de-a lungul frontierei provinciei, cât și în interior. În preajma acestora s-au dezvoltat zone prospere economic și dinamice din punct de vedre demografic. Colecția conține piese de echipament militar şi armament, precum și artefacte care ilustrează viața cotidiană și religioasă a soldaților, descoperite în castrele de la Gilău, Cășeiu, Gherla, Turda sau Porolissum.
Cucerirea romană, transformarea teritoriului în provincie și coloniștii proveniți din diferite regiuni ale Imperiului Roman au impulsionat fenomenul urbanizării. Colecția cuprinde numeroase artefacte provenite din cele mai reprezentative orașe precum Napoca, Potaissa, Apulum, Porolissum, Ulpia Traiana Sarmizegetusa: de la podoabe și accesorii vestimentare, la obiecte de uz casnic sau instrumente medicale și de scris, accesorii de mobilier sau statuete ale divinităților adorate.
În apropierea orașelor existau villae rusticae, care aparțineau elitelor provinciale. Săpăturile din vilele de la Chinteni şi Ciumăfaia au dus la descoperirea de unelte agricole, obiecte de uz cotidian şi altare votive. Remarcabile sunt descoperirile din atelierul de olari de la Micăsasa, de unde provin numeroase tipare pentru confecționarea ceramicii de lux – terra sigillata. Mineritul (exploatarea aurului, sării şi a minereului de fier) este reprezentat prin unelte specifice, dar şi prin descoperirile unice în imperiu, precum tăblițele cerate.
Descoperiri specifice populației dacice provin din cimitirele de la Soporu de Câmpie, Lechinţa de Mureş, Moreşti, Obreja, Noşlac.
Antichitatea târzie și epoca migrațiilor este ilustrată de piese descoperite în toată Transilvania, fie întâmplător, fie ca urmare a cercetărilor arheologice. Cele mai spectaculoase artefacte provin din cimitire și fac parte din inventarul funerar al diferitelor comunități, din perioada culturii Sântana de Mureș – Cerneahov (Sântana de Mureș – sec. IV), din perioada gepidică (Florești – Polus Center, Valea lui Mihai – sec. V-VI) și perioada avară (Band, Cicău, Noșlac, Gâmbaș – sec. VI-IX).
LAPIDARIUL ROMAN
Lapidariul roman conţine peste 800 de piese reprezentative pentru istoria Transilvaniei antice, ele provenind în marea lor majoritate de pe teritoriul intracarpatic al provinciei Dacia. Acest patrimoniu s-a constituit având la bază piese din vechile colecţii ale Societății Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum-Egylet) cărora li s-au adăugat de-a lungul timpului altele descoperite în cursul săpăturilor arheologice ori achiziţionate din diverse localităţi transilvane.
Monumentele care compun colecția ilustrează prin text sau imagine toate aspectele vieţii locuitorilor Daciei romane constituind surse importante pentru studiul structurilor etnice, sociale, economice, administrative, militare dar şi pentru studiul vieţii religioase, domeniului funerar, manifestărilor artistice, chiar şi al vieţii cotidiene. Unele dintre ele sunt unice în Dacia având o importanță istorică aparte.
Piesele sunt confecționate din marmură, calcar sau diverse varietăţi de piatră, materiale provenite din carierele dacice ori aduse în provincie prin importuri din alte zone ale Imperiului Roman. Din punctul de vedere al funcţionalităţii lor ele se clasifică în câteva categorii: monumente funerare, monumente votive și de cult, monumente publice, elemente arhitectonice.
COLECȚIA MEDIEVALĂ ȘI PREMODERNĂ
Colecţia medievală şi premodernă reflectă istoria Transilvaniei în secolele IX-XVIII, cuprinzând un număr de aproape 30.000 de piese cu origini și funcționalitate extrem de eterogene.
Numeroase sunt produsele de cultură materială care provin din cercetările desfășurate sub egida muzeului clujean la obiective arheologice precum cetățile de la Dăbâca sau Moldoveneşti, mănăstirea și castelul de la Vințu de Jos, în numeroase biserici parohiale din regiune sau în puncte de interes pentru istoria orașului Cluj-Napoca. În cadrul colecției premoderne se păstrează artefacte legate de viața și activitatea principilor Transilvaniei și a celor mai importante familii aristocratice din regiune. Piesele de armament cuprind o varietate de arme albe, arme de foc, armuri și alte piese din arsenalul militar al secolelor trecute.
Artefactele legate de evoluția și activitatea breslelor și asociațiilor meșteșugărești sunt păstrate în număr semnificativ și sunt reprezentative pentru o mare parte din Transilvania actuală.
Mărturiile de artă plastică și decorativă (grafică, pictură, sculptură, bijuterie, porțelan etc.) și ecleziastică (piese de mobilier, pictură bisericească, icoane și alte obiecte de cult) sunt și ele bine reprezentate.
Subcolecția de textile arheologice, majoritatea scoase la iveală din criptele nobiliare de la Cluj-Napoca (biserica reformată de pe strada M. Kogălniceanu), Luna de Jos (jud. Cluj), Cetatea de Baltă (jud. Alba), Tirimia (jud. Mureș) și Huedin (jud. Cluj), este una dintre cele mai valoroase din această parte a Europei. Cele mai vechi piese de mobilier datează din secolele XV-XVI și sunt realizate în stil renascentist, multe păstrând inclusiv blazoanele proprietarilor nobili anteriori.
LAPIDARIUL MEDIEVAL ȘI PREMODERN
Lapidariul medieval și premodern este cea mai mare colecție de acest gen din țară, compusă din monumente funerare, arhitectonice și sculpturale din secolele XIII-XIX, provenite din achiziţii, donaţii, demolări şi din săpături arheologice sistematice sau de salvare.
Formarea lapidariului este în strânsă legătură cu activitatea Societății Muzeului Ardelean, precursorul muzeului actual, care începând din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea a inițiat strângerea sistematică a elementelor arhitectonice provenite din demolările monumentelor transilvănene, cu preponderență din centrul istoric al orașului Cluj.
Colecția lapidariului medieval și premodern este compusă din monumente arhitectonice romanice, gotice și renascentiste, din monumente sculpturale baroce, dintr-o colecție vastă de monumente funerare renascentiste și din colecția copiilor în ghips a diferitelor tipuri de monumente funerare și sculpturale medievale din Transilvania.
Cea mai semnificativă parte a colecției este alcătuită din monumentele arhitectonice provenite din casele de locuit ale Clujului Renașterii, printre care regăsim ancadramente de portaluri și de ferestre, șeminee, o serie de console, baluștri și chei de boltă, unele marcate cu blazoanele sau cu monogramele proprietarilor acestora.
COLECȚIA MODERNĂ
Colecția de istorie modernă deține un număr de peste 20.000 de bunuri culturale care ilustrează istoria şi civilizaţia spaţiului multietnic şi pluriconfesional al Transilvaniei, dar și a întregului continent european, în secolul al XIX-lea şi în primele decenii ale veacului următor. Printre aceste bunuri culturale se regăsesc o serie întreagă de obiecte provenite din colecţii de documente, arme, artă decorativă, știință și tehnică, gravuri, carte veche şi alte tipărituri.
De o importanță deosebită în cadrul colecției se bucură obiectele personale ale unor personalităţi politice, militare sau culturale din epocă, așa cum sunt cele ale revoluţionarilor români şi maghiari de la 1848 (Avram Iancu, Lajos Kossuth, Sándor Petőfi etc.), cele legate de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, a suveranilor României, Carol I, Ferdinand I și regina Maria, a memorandistului Ioan Raţiu, a conților Imre Mikó și Géza Kuun, a contesei Ottilia Wass.
Colecția de istorie modernă cuprinde și un număr impresionant de documente referitoare la mişcarea naţională a românilor, cum ar fi exemplarul tipărit al Memorandului, manuscrise, documente referitoare la istoria muzeului.
Dintre principalele tipuri de artefacte amintim armele albe şi de foc, sigiliile, steagurile, insignele şi decoraţiile, precum și diverse piese de uniformă și echipament militar din timpul Revoluţiei de la 1848 şi din perioada Primului Război Mondial.
Printre comorile materiale din cuprinsul colecției de istorie modernă se numără piese de mobilier și textile, piese de orologerie, precum și câteva sute de obiecte decorative din porţelan, faianță, sticlă, argint sau metal comun, datând din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului XX, aparținând cu precădere unor centre de producţie europene (germane, cehe, franceze, austriece sau maghiare). Un număr important de bunuri culturale de această factură provin din donațiile contesei Ottilia Wass și ale contelui Géza Kuun, susținători ai vieții culturale și muzeale clujene, care prin donațiile lor către fostul Muzeu Național Ardelean, efectuate la cumpăna secolelor XIX-XX, ne-au lăsat moștenire adevărate tezaure culturale.
Alte bunuri culturale importante din cadrul colecției de istorie modernă sunt cele care ilustrează dezvoltarea economică a Transilvaniei, dar și viața urbană, cultura și știința din cuprinsul acestei provincii istorice. Astfel, colecția de istorie modernă cuprinde obiecte din sticlă provenite din glăjării ardelene (Porumbacu, Pădurea Neagră, Bicsad, Cucuiş), ceramică produsă în principalele manufacturi şi fabrici de profil din Transilvania (Batiz, Cluj, Brașov), dar și monede, bancnote, anuare financiare, acţiuni, reprezentative pentru activitatea financiară şi bancară, obiecte care ilustrează domeniul transporturilor şi al comunicaţiilor, sigilii poştale, paşapoarte.
Realizările culturii și științei transilvănene sunt oglindite de instrumente muzicale, sigilii ale unor asociaţii culturale, afişe de teatru, aparate fotografice, aparatul experimental de zbor construit în 1896 de către profesorul clujean Lajos Martin, velocipede, aparate de redare şi înregistrare a sunetului etc.
Nu în ultimul rând, colecția de istorie modernă deține un număr important de gravuri din secolul al XIX-lea, cărţi poştale și fotografii de epocă, precum și peste 1500 de clişee pe sticlă realizate de fotograful clujean Ferenc Veress.
O mare parte a acestor colecţii de piese cu caracter artistic sau funcţional din patrimoniul compartimentului de istorie modernă au un caracter omogen, datorat fie donaţiilor iniţiale (colecţii cu caracter istoric), fie unei activităţi sistematice de achiziţii, realizată de muzeul de istorie clujean de-a lungul timpului. Printre colecţiile cu caracter istoric le amintim pe cele ale fostului Muzeu Național Ardelean, ale Muzeului de Relicve ale Revoluţiei de la 1848, ale Muzeului Industrial „Francisc Iosif I” din Cluj sau ale Societăţii Carpatine Ardelene din Cluj.
COLECȚIA CONTEMPORANĂ
Patrimoniul muzeal ilustrează convingător marile prefaceri şi momentele de mare dramatism prin care a trecut societatea ardeleană în secolul XX.
Perioada de după Marea Unire din 1918 constituie un capitol de istorie foarte bine reprezentat în colecţiile generale ale muzeului. Deceniile dintre cele două mari războaie mondiale, anii ocupaţiei horthyste, apoi instaurarea regimului comunist şi evoluţia societăţii transilvănene de-a lungul acestei epoci sunt bogat ilustrate de mărturii ale vremii ce provin de la autorităţile centrale şi locale de stat, de la diferite alte instituţii, de la mari personalităţi şi oameni de rând ai timpului în care au trăit.
Nu mai puţin relevante pentru epocă sunt şi diversele mărturii ce ilustrează multitudinea de aspecte ale vieţii cotidiene ale omului şi societăţii. Obiecte de uz comun, de la cele mai variate ustensile, îmbrăcăminte, mobilier, ceramică şi sticlărie, arme, fotografii, însemnări manuscrise, corespondenţă, publicaţii, până la piese cu certă valoare artistică, sunt păstrate în colecţii ca testimonii preţioase. Între cele mai valoroase bunuri culturale se numără fondul familiei Daicoviciu, fodul Lapedatu, fondul Vaida-Voevod, fondul Șerban, dar și fondul Comisiunii Monumentelor Istorice din Transilvania. Pentru generaţiile ce vor urma sunt arhivate selectiv şi documente ale anilor de după 1989, facilitându-se astfel înţelegerea nuanţată a marilor schimbări de după perioada regimului comunist.
COLECȚIA NUMISMATICĂ
Istoricul colecției numismatice este legat de Muzeul Ardelean înființat la Cluj în 1859. Din documentele păstrate aflăm că una dintre cele mai importante donații numismatice făcută viitorului Muzeu Ardelean datează cu mult mai devreme, din 1842. În anul respectiv, unul din membrii familiei Esterházy a donat o parte din colecția sa medalistică (149 de medalii napoleoniene), împreună cu 5.000 de forinți pentru plata custodelui. Prin urmare, nucleul colecției numismatice s-a conturat chiar înainte de înființarea muzeului. După deschiderea muzeului, pe tot parcursul celei de-a doua jumătăți a sec. al XIX-lea, colecția numismatică a crescut datorită donațiilor făcute de persoane importante și bogate, a achizițiilor din comerțul de antichități european și datorită descoperirilor arheologice.
Monedele păstrate în Cabinetul Numismatic acoperă o perioadă de timp de peste două milenii şi jumătate și au fost confecționate din platină, aur, argint și metal comun. Cea mai veche piesă se datează din sec. VI a.Ch. și provine din Regatul Lidiei! Colecțiile Esterházy şi Delhaes cuprind piese unicat sau mari rarități numismatice. Printre acestea se evidențiază medaliile Casei de Habsburg, monede și medalii transilvănene, monede antice grecești și romane de mare valoare istorică. O piesă emblematică este o medalie unică în lume și comemorează încoronarea împărătesei Gonzaga Eleonora Magdolna (soția lui Ferdinand III de Habsburg) ca regina Ungariei pe 6 iunie 1655 la Bratislava.
În perioada interbelică colecția numismatică a fost gestionată de Institutul de Studii Clasice de la Cluj. După înființarea actualului muzeu clujean în 1963, colecția numismatică s-a dezvoltat în special prin descoperiri arheologice, descoperiri întâmplătoare, iar după 1990 şi printr-o serie de achiziții valoroase (cum ar fi staterii de tip koson), donații făcute de Banca Națională a României (medalii de aur și argint) sau Monetăria Națională. În prezent, colecția numismatică cuprinde peste 100.000 de piese, monede, medalii, plachete, insigne, decorații, bancnote!
ISTORIA FARMACIEI
Colecţia este expusă în cea mai veche farmacie din Cluj, atestată în secolul al XVI-lea. La început farmacia era una publică, controlată de către Consiliul Orășenesc. Ea a fost privatizată în secolul al XVIII-lea, cel mai cunoscut proprietar al său fiind Tobias Maucksch (1752-1802), farmacist privilegiat al orașului. Este remarcabil că farmacia a funcționat timp de secole în aceeași locație. În secolul al XIX-lea a ajuns în proprietatea familiei Hintz, care a deținut-o până la naționalizare, în anul 1949.
La originea colecţiei se află donaţia de obiecte farmaceutice transilvănene a profesorului Iuliu Orient (1869-1940), expusă în anul 1904 într-una dintre sălile Muzeului Ardelean, îmbogăţită pe parcursul timpului prin alte donaţii valoroase. Colecția a sporit odată cu naționalizarea farmaciilor, în perioada comunistă, astfel că ea acum reflectă activitatea farmaceutică din Transilvania între secolele XVI-XX.
Profesorul Bologa a fondat în anul 1954 Muzeului Farmaciei din Cluj, situat în această veche farmacie a Clujului. Ulterior, Muzeul Farmaciei a primit numele de Colecţia de Istorie a Farmaciei, fiind subordonată Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.
Colecția include circa 2500 de bunuri culturale din întregaa Transilvanie, majoritatea recipiente farmaceutice, dar și sticlărie și aparatură de laborator, cărți și documente și vechi leacuri (materia medica). Un alt lot important de obiecte îl reprezintă colecția deaparatură medicală, donată de către profesorul Manea.
Cea mai importantă sală este vechea oficina, unde se vindeau medicamentele și care păstrează decorurile parietale pictate din secolul al XVIII-lea.
Casa Hintz este în curs de restaurare, cercetările au dus la descoperiri importante legate de istoria clădirii și la extinderea subsolului, zona cea mai veche a construcției.
MAI MULTE DESPRE BUNURI CULTURALE LA SECȚIUNEA MUZEUL DE ACASĂ
