Una dintre activităţile de bază ale muzeului este cea expoziţională, de punere în valoare a patrimoniului muzeal, prin evenimente organizate la sediul propriu (Str. C. Daicoviciu, nr. 2), la Colecţia de Istorie a Farmaciei, sau prin împrumuturi şi colaborări la sediile altor muzee din ţară şi din străinătate. În ultima perioadă am încercat să ne apropiem de publicul nostru prin expoziţii temporare de concept, cu noi tipuri de expunere în care am folosit tehnologii de ultimă generație, dar şi prin expoziţii traseu sau expoziţii interactive, care au presupus un dialog şi o implicare directă a vizitatorilor.

Pe lângă activitatea expoziţională, muzeul îndeplineşte şi alte funcţii specifice, mai puțin cunoscute publicului, dar la fel de importante. Între priorităţile noastre se înscriu: administrarea, conservarea, restaurarea dar şi cercetarea patrimoniului. Această muncă presupune documentarea şi introducerea patrimoniului în circuitul ştiinţific, care se realizează prin articole, studii şi cărţi de specialitate, prin participarea la conferinţe şi simpozioane de profil dar şi prin proiecte internaţionale cu fonduri europene, alături de parteneri de prestigiu din ţară şi din străinătate, care au devenit în timp colaboratori tradiţionali ai MNIT. Acta Mvsei Napocensis, anuarul de specialitate al muzeului, vizează publicarea ultimelor cercetări în domeniul arheologiei, istoriei şi istoriei de artă. Totodată, biblioteca muzeului susține schimburile inter-bibliotecare pentru asigurarea unui fond de carte la zi pentru specialişti, dar și pentru studenţi ai facultăţilor de profil.

O altă direcţie este diversificarea patrimoniului și dezvoltarea colecțiilor, facilitată de donaţii, dar şi prin şantiere arheologice preventive sau sistematice, de importanţă naţională şi internaţională, desfăşurate în toată Transilvania. Specialiştii muzeului întreprind cercetări arheologice la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, la Colonia Dacica Sarmizegetusa – capitala Daciei romane, la castrele romane de la Căşeiu, Bologa, Gherla, la Apulum la aşezările dacice din Carpaţii Orientali, în staţiunile preistorice de la Iclod și Ţaga, dar şi în siturile medievale din Transilvania.

Acțiunile educaționale se află în aria noastră de interes şi se concretizează prin proiecte de pedagogie muzeală, desfășurate în colaborare cu școli şi grădiniţe din Cluj-Napoca și nu numai.

MNIT, păstrătorul unor valori deosebite ale civilizaţiei transilvănene, se conduce după aceleaşi principii formulate de fandatorii săi, acum 150 de ani: cunoaşterea şi promovarea culturii transilvănene şi sprijinirea şi dezvoltarea materială a patrimoniului muzeal dar se află în mijlocul unui proces de regândire a modului prin care putem să aducem cultura mai aproape de un public mereu în schimbare.

SCURT ISTORIC AL PATRIMONIULUI MNIT

Muzeul în perioada habsburgică

Începuturile activităţii muzeale din oraşul Cluj sunt marcate de constituirea Asociaţiei Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum-Egyesület), în toamna anului 1859. Lansarea muzeului s-a realizat ulterior, pe baza numeroaselor donații din partea personalităților din comunitatea maghiară transilvăneană precum  familia Kemény şi familia Eszterházy. Încă de la constituire fondatorii au dorit ca muzeul să reprezinte pe plan cultural toate etniile Ardealului, astfel că, alături de membrii fondatori maghiari care au sprijinit acest demers, între care preşedintele Asociaţiei Muzeului Ardelean, Imre Mikó, s-au numărat şi intelectuali români precum Andrei Şaguna, Alexandru Sterca Şuluţiu şi Timotei Cipariu. În timp, muzeul a reuşit să construiască un patrimoniu variat şi reprezentativ pentru comunităţile  maghiarilor, românilor şi saşilor ardeleni, care însuma numeroase obiecte cu valoare istorică, arheologică, numismatică, etnografică sau artistică.

Muzeul a funcţionat în diferite locuri, care s-au schimbat în funcţie de nevoile colecţiei, care a crescut de la an la an prin numeroase donaţii particulare, precum şi în urma săpăturilor arheologice. În anul 1900 muzeul clujean participa cu succes la expoziţia internaţională de la Paris, iar colecţiile sale au început să fie cunoscute şi studiate de cercetători de peste hotare. Până la sfârşitul anului 1901 a fost amenajată o expoziţie de bază şi s-a constituit un laborator de restaurare, toate în noua clădire a universităţii Franz Joseph I, inaugurată în acelaşi an.

Dacă ar fi să rezumăm activitatea Muzeului Ardelean în cadrul statului dualist austro-ungar putem conchide că acesta era o instituţie culturală, având ca obiectiv principal colectarea şi ocrotirea valorilor culturale din Transilvania.

Muzeul în statul român

1 Decembrie 1918 a reprezentat un moment de răscruce în viaţa instituţiilor de cultură din întreg Ardealul, iar Muzeul Ardelean a fost supus aceluiaşi proces istoric, intrând în administraţia statului român.

Un moment cheie a fost anul 1963, când se înființează Muzeului de Istorie din Cluj, sub conducerea acad. Constantin Daicoviciu, acesta devenind o instituţie de rang naţional, cu prestigiu ştiinţific şi cultural apreciat în ţară şi străinătate. În timp, expoziţiile de preistorie şi istorie daco-romană au fost completate cu expoziţia permanentă de istorie medievală şi mai târziu cu cea de istorie modernă şi de istorie contemporană. În aceeaşi perioadă s-a reorganizat şi Colecţia de Istorie a Farmaciei într-un spaţiu adecvat, o clădire de sec. XVI, unde a funcţionat prima farmacie din Cluj.

Muzeul în prezent

În anul 1994, datorită valorosului patrimoniu istorico-arheologic, a activităţilor expoziţionale şi ştiinţifice, muzeul a primit denumirea de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. În prezent muzeul deţine un patrimoniu valoros de peste 457 806 de bunuri culturale, ilustrând istoria şi civilizaţia Transilvaniei din preistorie până în zilele noastre, organizat în nouă colecţii reprezentative.