Preistorie

Preistoria reprezintă cea mai lungă perioadă din istoria omenirii şi este plasată înainte de apariţia scrisului. N. Iorga socotea că nu există preistorie decât pentru geologie şi antropologie, căci „de îndată ce omul se găseşte înaintea unor manifestări de artă… avem de a face cu istoria propriu-zisă”. Lumea preistorică a fermecat specialiştii (mai cu seamă arheologi), dar şi publicul atât pentru parfumul ei aparte, rezultat al vechimii şi misterului care o acoperă şi o va acoperi în mare parte, cât şi pentru numeroasele modele de civilizaţie pe care le oferă. Din punct de vedere cronologic, preistoria se întinde de-a lungul a trei mari perioade: paleoliticul sau perioada pietrei cioplite, neoliticul sau perioada pietrei şlefuite, epoca bronzului şi cea a fierului. Colecţia preistorică a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei este bogată, variată şi frumoasă. Începuturile epocii paleolitice sunt ilustrate de cel mai vechi tip de unealtă creată de om: toporaşul de mână (piesele provin din Egipt), iar perioada mijlocie şi cea superioară de numeroasele unelte de piatră cioplită (toporaşe, vârfuri de lance, răzuitoare etc.) descoperite în peşterile de la Ohaba-Ponor (jud. Hunedoara) sau Cioclovina (jud. Hunedoara), dar şi de numeroase fragmente osteologice aparţinând unor animale vânate de om. Între acestea din urmă, se detaşează prin dimensiuni şi spectaculozitate cele de mamut (mammuthus primigenius). Neoliticul şi eneoliticul ne impresionează prin artefactele (topoare neperforate sau perforate din piatră şlefuită, lamele şi cuţite din silex şi obsidian, ceramică bogat decorată prin incizie sau prin pictare etc.) descoperite la Gura Baciului (jud. Cluj), Turdaş (jud. Hunedoara), Tărtăria (jud. Alba) – vestitele tăbliţele acoperite cu ideograme sau pictograme, Iclod (jud. Cluj) şi Ariuşd (jud. Covasna) – celebra ceramică pictată, dar şi portalul reconstituit al unei locuinţe. O bogată colecţie de podoabe, de statuete antropo-morfe şi zoomorfe ori de amulete lucrate din lut, os, dinţi de animale şi scoici aruncă o lumină asupra gusturilor, dar şi asupra vieţii spirituale a omului din neo-eneolitic (cultul fecundităţii şi fertilităţii întruchipat în persoana zeiţei-mame). Tot aşa cum, mormintele de inhumaţie de la Decea Mureşului (jud. Alba) ori Iclod (jud. Cluj), ridicate cu întregul lor inventar, ne vorbesc despre ritul şi ritualul de înmormântare specifice acestei perioadei. Epoca bronzului se remarcă prin superba ceramică a culturii Wietenberg din aşezările de la Noşlac şi Obreja (jud. Alba), prin recipientele necropolei de incineraţie de la Dumbrăviţa (jud. Bistriţa-Năsăud), sau prin depozitele de bronzuri de la Uriu (jud. Bistriţa-Năsăud) şi Uioara de Sus (jud. Alba) – cel mai mare din Europa. Expoziţia vă va fermeca şi prin bogăţia armelor, uneltelor şi podoabelor din metal. Între acestea, rapiera de tip micenian de la Dumbrăvioara (jud. Mureş) şi toporul cu disc şi spin de la Valea Chioarului (jud. Maramureş), ultimul acoperit cu un decor absolut superb, sunt o dovadă a practicării cultului astrului solar. Din epoca fierului pot fi admirate depozitele de bronzuri de la Hida (jud. Sălaj) ori Coldău (jud. Cluj) – superbe coliere, ori ceramica aşezării de la Teleac (jud. Alba).